Copacul

4 01 2015

glanda pineală si pituitara
Copacul întinde mâinile spre cer ca să culeagă din întinderea albastră mici frânturi de soare, lumina cercului solar o transformă în inelele propriului trup.

În înțelepciunea sa copacul, zi de zi, e cu fața-n Soare, învăță de la acesta cum să-și construiască trupu-i lemnos ca acesta să aibă puterea de a încălzi, puterea dogorii pe care numai sorii o cunosc.

Cu degetele picioarelor copacul străpunge pământul pentru a se hrăni din acestă lumină răcită a unui soare care și-a răcit suprafața pentru a da pentru a putea cunoaște alte forme de viață. Deși răcit la suprafață Pământul arde în inima sa.

Învață-mă și pe mine pomule cum faci de bei lumină, iar răsuflarea ta o faci să fie dătătoare de viață pentru om…

Copac magic cum se face ca și după ce ai batrânit, ciot uscat, în ultima ta clipă îți sărbătorești plecarea în dansuri de lumini, culori, și valuri de caldură. Copacule cum faci ca-n ultimele tale clie, ale focului încins îți areți adevărata față, trupul fâlfâind de lumină și dogoare de căldură? Focul e adevăratul tău trup eliberat de constrângerea materiei, sufletul tău dansează în drumul de ridicare la cer. Copacule învață-mă ce să fac ca trăirea mea să fie asemenea dansului tău colorat.

Copacule, acuma știu în inima ta e un foc, un foc viu ce arde de când ți-ai scos capul din sămânță și până te-ai reîntors acasă…


Actions

Information

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: