Ziua in care am băgat Poliția intre noi v2

29 02 2012

 violenta in familie N-am să ascund câteodată sunt cam naiv și tind să cred prea des că FEMEIA beșește curcubee și umblă toată ziua pe nori albi… Dar azi am să aduc la lumină o problemă din tabăra bărbaților. De ce? Pentru că nu doar femeile “suferă” din pricina nedreptății. Nedreptatea e nepărtinitoare, spre deosebire legiuitorii noștri… au votat legea prin care bărbații violenți pot fi alungați din casă de către consoartă…


Legea alcătuită în graba mare, pentru că cineva a ținut neaparata să-și justifice salariul, ori să se dea mare, nu ține cont de firea bărbaților ori a femeii, de cine e sau nu proprietarul imobilului și nici nu oferă o soluție pentru cei care suferă cel mai mult în astfel de situații… copii. Și în nici un caz nu ține seama de faptul că responsabilitatea conjugală cu cele bune și cele rele, trebuie împărtășită, nu impusă. 

    Oau Miti, veți zice, e responsabilitatea femeii să încaseze bătaie? Nu te credeam atât de… poate sunt poate nu! Am să zic numai atât, dacă-ți place de “băiatul rău” din parcare… să știi că sunt și consecințe, pentru că mai devreme sau mai târziu o să-și impună deciziile(peste tine) cu pumnul dacă e nevoie, pentru că asta fac băieții răi, se impun, cu forța! Nu poți să iei un bărbat de soț numai cu părțile care-ți convin fără să conștientizezi și extrordinara muncă pe care o vei avea cu el . Pentru acestă trebușoară trebuie să nu nesocotești acest secret: BĂRBATUL NU SE SCHIMBĂ pe motiv de însurătoare. De fapt bărbatul nu se schimbă, punct! Milioane și milioane de ani l-au programat să fie așa cum e. Când ia o decizie nu are voie să și-o schimbe… nici măcar dacă spune o tâmpenie. Pentru așa ceva e femeia (în felul acesta conștientizează bărbatul rolul femeii pentru el, completare pentru cea ce “eu nu pot”), acesta e motivul pentru care femeia trebuie să “acționeaze” înainte de decizie… după aceea vei avea de-a face cu un măgar încăpățânat, iar un măgar are întodeauna dreptate(în mintea lui)!

 Femeia e schimbătoare, milioane și milioane de ani i s-a “permis” să fie flexibilă. Asta nu înseamnă că ceea ce spune un bărbat e bun și ce zice trebuie bătut în cui, ori ce-ar zice o femeie e apa Sâmbetei. Of, din păcate sunt atât de puțini oameni care să accepte diferențele complementare dintre sexe și stări de fapt. Sunt situații  în care trebuie să fi incoruptibil și sunt situații în care trebuie să fii flexibil (și situații în care nici unul nu-și respectă înțelepciunea instinctelor).  Bărbatul gândește cu (generalizez!) logica, cu capul, în timp ce femeia cu inima, cu sentimentele… situația de urmat e capul și inima să găsescă soluții care să satisfacă amândouă parți, pentru că oricare dintre părți poate să greșească (logica absolută crează “monștri”, inima lăsată de-a nebuna crează “crize”). Să încerci să treagi spuza ori de care partea e absurd, pentru că o decizie înteleaptă are nevoie atât de rațiune cât și de bunătate.

După cum sunt făcute treburile se pare că bărbatul e, de obicei, mai bun cu rațiunea, iar femeia pare să știe mai bine când e mai bine să fii înțelegător, flexibil. Treburile nu sunt numai perfect albe ori perfect negre, de aceea într-o decizie e bine ca bărbatul să aibă mintea cea de-apoi, adică femeia de partea sa, așa cum femeia e bine să aibă de partea ei puterea îndrăznelii izvorâtă din protecția bărbatului… cu toți avem de învățat unii de la alții, mai ales de la cei care ne completează, ca noi, nu cumva să avem lipsuri/lacune, iar  ceea ce facem să fie… doar pe jumătate bine făcut.

Situația ideală e aceea în care la o decizie luată, la o problema de rezolvat contribuie amândoi, iar decizia odată luată trebuie pusă-n cui (!!!) și acceptată/respectată. Viața însă… ne demonstrează că nu să completezi/ să fii acolo la nevoie de cineva e partea cea mai grea, ci să accepți/respecți pe cel de lângă tine, să-i fi aproape la greu, să-i fii partener chiar și când, pentru tine, e evident că drumul “acesta” e greșit.

De câte ori nu facem câte-o tâmpenie, chiar dacă știm că e “greșit”… e mai ușor să-i dai sfat decât să accepți din partea jumătății tale că acesta/aceasta trebuie să mai și meargă pe drumul greșit, iar tu trebuie să-i fi alături și la… prostie. Și să mergi împotriva acestei stări de fapt înseamnă SCANDAL, pentru simplul fapt că îi renegi dreptul la a-și refula supapele(stresul), iar în schimb, ca o deducție logică acest balast se întoarce împotriva obstacolului, adică a ta, acelei/celui care-i stă în drum.

    Altă problemă pe care o am cu respectiva lege e că ,de fapt, nu ajută cu nimic, nici pe ea nici pe el, ci din contră aruncă gaz pe focul deja stârnit, pentru că nu e corect să ții partea femeii (deși, așa ar fi galant) și nici pe cea a bărbatului. Ca jude și legiuitor trebuie să faci dreptate amândorura (dreptatea nu e o galanterie, un moft!). O amendă, o interdicție ori orice fel de bilet nu ajută pe nimeni, legea legilor pusă pe hârțoaga hârțoagelor nu ajuta cu nimic pentru că nu poți să reglementezi cum și ce să simtă un om(femeie ori bărbat). Iar când cineva suferă are nevoie de alinare, înțelegere nu de interdicții impuse din exterior de cineva care nu știe concret ce simți și care e situația ta/voastră. Durerea pe care o simți într-o astfel de situație nu poate fi transpusă în cuvinte pentru a fi puse pe hârtie, atunci cum să crezi că salvarea îți va veni de la o hârțoagă care prin definiție e… nesimțitoare.

    Ultimul lucru pe care am să-l aduc în apărarea bărbatului e tocmai faptul că… pentru o coridă e necesar de un taur imens, irascibil și un toreador, în cazul nostru o femeie cu o fustă roșie. Violența conjugală nu se iscă “din nimic”, iar pumnul bărbatului nu e o cauză, ci o reacție proporțională cu durerea provocată (oricare ar fi acesta). Aceasta e amplificată de dezamăgirea faptului că atacul vine tocmai din locul în care ar trebui să fie un scut, cel mai intim și mai perfect/protectiv scut, femeia. Disperarea faptului că ți-ai pus încrederea în protecția cuiva… “perfect“(care ar trebui să-ți înțeleagă nevoia de a mai face și căte o prostiuță), pe care l-ai lăsat aproape de tine, iar acest perfect s-a dovedit a fi… Cu cât ai avut mai multă iubire și încredere în respectiva persoană, cu atât dezamăgirea, disperarea și violența vor exploda mai puternic… pentru că lângă inima nimănui nu e loc de cineva care provoacă durere, dezamăgire, disperare, nu e loc de cineva care scoate cei mai rău în tine, care vrea să te transforme fără a lua te lua pe tine în considerare, așa cum ești, cu bine cu rău, cu lumini și umbre, cu toane și crize și apucături… Nu e loc pentru cineva care nu mai vrea să transforme umbrele ce le vede în tine, în lumini…

Pumnul femeii e limba și deodată cu pumnilor lui și ea și-a folosit arma din dotare… ori mai metaforic spus și-a scos fusta roșie, a intrat în arenă… a pretins de la taur să închidă ochii, dar realitatea din arenă, e… alta. 

     70% din violențele din familie nu sunt raportate la poliție, dar să nu uităm că și femeia e vinovată de exact aceleași viloență de care “el” dă dovadă. Violența e o reacție la ceva, un efect, nu o cauză, iar adevărul e că pentru o ceartă “conjugală” e nevoie de doi. Doar pentru că el nu are ochii “colorați” nu înseamnă că nu i-au fost umpluți ochii de venin până când n-a mai văzut FEMEIA din fața lui.

dialog    Ca să nu fiu complet distructiv am să și propun “repararea” acestei legi… pentru că n-aș avea nimic împotrivă dacă legea asta în loc să-l dea afară pe el agravând problema (acestei legi nu-i pasă dacă acesta are unde să stea, mărind ura celui dat afară), i-ar obliga pe împricinați să meargă la un consilier marital ca să-și rezolve problema – doar dându-l pe el afară, pe o anumită perioadă, nu rezolvă problema, că vine înapoi și are să vină cu mai mulți draci decât cu câți a plecat. Cel puțin “prima” oară ar putea face asta, a doua oară (legea) să le întrerupă contractul de căsătorie. Nu vă înțelegeți și basta? DIVORȚ. Punct! Această măsură ultimală e mai bună decât moartea prin bătaie, cuțit,secure,etc… orice-ar spune fitecine. Mai bine orfan de un părinte, decât de doi(celălalt în pușcărie!).

    Nu e treaba Poliției să intervină în interiorul familiei, iar acolo unde treburile degenerează într-un asemenea hal, e cazul de divorț. Un agent de poliție nu are pregătire  și adesea nici suficientă experiență de viață pentru a media astfel de situații… ca să nu zic că amândoi ar trebui dați afară din casă, ea că e spurcată de gură (și pe urmă face pe victima), el că e violent (și pe urmă face pe prostu’ inocent). Viitorul familiei nu poate fi lăsat la discreția unor agenți de poliție care au nevoie de “legea scrisă” pentru a face diferența dintre bine și rău. 

    LEGEA nu trebuie să fie părtinitoare, iar legea asta e exact tipul de lege luat în grabă fără un gândi la consecințe. Legea trebuie să fie de AJTOR oamenilor când ajung în impas. Aceasta e exact una “descoperită”, la o țigară și nici una nici două, pam! Lege!… Există un motiv pentru care am zis în articolul “femeie treci la oală” că bărbatul trebuie să facă legi cu participarea femeii, dar uite că și reversul medaliei e adevărat… femeile n-ar trebui să facă de capul lor legi. Uite cum legile care nu-s văzute din amândouă perspective, bărbat și femeie, trebuie să lucreze împreună!

    Când bărbatul și femeia nu se ajută reciproc… apare respingerea, violența căci femeia e pentru bărbat oaza de liniște ori iadul pentru amândoi și pentru încă cine mai pică la mijloc… alege omule, femeie unde vrei !?

    După cum am zis la început în articolul acesta am ținut parte bărbaților, dar nu m-am putut abține să nu termin spunând că dreptatea e undeva la mijloc și că aceasta nu se poate atinge dacă un cal trage la stânga și altul… la deal.

_________________________________________________________________________________________

Problema nu e violența!

    Nu violența e problema în astfel de cazuri, ci faptul de a încerca să-ți IMPUI ideile tale, fie cu pumnul, fie cu Poliția. Problemele nu se rezolvă cu amenințări cu “EU am mai multă dreptate și… Poliția e de partea mea”. Să ameninți nu e niciodată calea spre împăcare și rezolvare… 

Să te impui în forță e greșit, să cauți țap ispășitor acolo unde amăndouă părți au partea lor de vină… Și nu e treaba Poliției/Guvern sa intervină în interiorul familiei… că azi mâine scot lege și pentru de câte ori să-ți regulezi femeia/bărbatul, ce să-i dai la copil/bărbat/femeie de mâncare (sănătos cică, nu cum îți permiți), ori reglementează romantismul conjugal…

Nu e treaba nimărui ce se întămplă în interiorul familiei și… e de DATORIA soților să găsească o soluție neviolentă la problemele pe care le au. Exact această co-lucrare/înțelegere benevolă între soți se numește FAMILIE.

Pentru ajutorarea celor care “nu pot” trece peste “ce-mi face”, îi rog să aibă următoarea chestiune în cap: Pentru fiecare defect pe care tu îl vezi, la partenerul tău de viață, el vede zece înpoi! Acum poftim de… scoate-i ochii!


Actions

Information

3 responses

9 03 2012
testokick

Frumos spus. Mai ales ultima parte.

Like

2 08 2013
ali baba

“ve-ti ” ???? veti zice = persoana a doua plural, viitor simplu

Like

4 08 2013
slepacusmiticus

Se pare că nu sunt sufucient de atent la corecturi… Mersi, am făcut schimbarea.

Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: